Compozitori

 

BALINT GEORGE

n. 1961, Târgoviște

A urmat studiile de compoziţie la Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din Bucureşti ca discipol al maestrului Ştefan Niculescu, ulterior specializându-se şi în dirijat la aceeaşi instituţie, la clasa maestrului Cristian Brâncuşi. Se afirmă încă din studenţie ca un compozitor valoros, dobândind premii la concursurile de la Tours (Franţa) şi Cluj-Napoca (Concursul “Gh. Dima"). Din anul 2000 este dirijor la Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian" din Bucureşti. Autor al unei creaţii bogate acoperind toate genurile muzicale, cultivă un stil ce mediază între soliditatea tradiţiei şi inventivitatea avangardei. A fost distins de mai multe ori cu premii ale Uniunii Compozitorilor, ca şi cu Premiul "George Enescu" al Academiei Române. Este Cavaler al ordinului "Meritul Cultural".

 
 

BENTOIU PASCAL

n. 1927, București

Apreciat în egală măsură pentru creaţia sa muzicală şi cea muzicologică, Pascal Bentoiu a studiat compoziţia cu maestrul Mihail Jora. Una dintre cele mai titrate personalităţi ale vieţii muzicale româneşti, a fost distins cu importante premii de compoziţie naţionale şi internaţionale – între acestea mai multe Premii ale Uniunii Compoztorilor, de două ori Premiul Academiei Române, Premiul Guido Valcareghi (Italia). Opera sa include un impozant ciclu de opt simfonii, o serie de concerte, lucrări simfonice, cvartete şi alte lucrări camerale, lieduri. Deosebit de apreciate sunt cele trei opere – Hamlet, Amorul doctor şi Jertfirea Ifigeniei – toate trei bucurându-se de un succes notabil pe plan internţional. Autor al unei opere teoretice cu adevărat prodigioase, Bentoiu contează ca unul dintre cei mai competenţi specialişti ai creaţiei enesciene, atât prin studiile consacrate cât şi prin restituirea exemplară a unor partituri rămase neterminate. A fost Preşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1990-1993) şi este Doctor honoris causa al mai multor universităţi din ţară şi străinătate.

 
 

BORZA ADRIAN

n. Turda, 1967

După studii de vioară la Liceul de Muzică din Cluj a urmat compoziţia la Iaşi cu maestrul Cristian Misievici şi la Cluj cu maestrul Cornel Ţăranu. Atras de domeniul muzicii electroacustice şi de tehnicile de compoziţie pe calculator consacră un intens studiu acestor domenii, încununat cu o teză de doctorat. Între 2005-2007 activează ca regizor de sunet la Facultatea de muzică a Universităţii din Montreal. Cadru didactic al Acameniei de Muzică "Gh. Dima", desfăşoară o activitate componistică susţinută atât în genurile tradiţionale cât şi în muzica electronică, unde explorează cu precădere interactivitatea dintre interpret şi mediul electronic. Realizează o serie de programe de calculator destinate utilizării în compoziţie (compoziţie cu algorimi predefiniţi, sinteză granulară, control gestual ş.a.). Lucrările sale au fost interpretate în numeroase festivaluri în ţară şi străinătate, între care recentul succes la World Music Days – Sydney, 2010.

 
 

CAPOIANU DUMITRU

n. octombrie 1929, București

A urmat studii de vioară şi compoziţie la Conservatorul din Bucureşti, având ca maeştri pe Mihail Jora, Marţian Negrea, Mihai Andricu, George Enacovici. A desfăşurat o activitate muzicală extrem de variată: violonist în orchestra Teatrului Naţional din Bucureşti, realizator muzical la Studioul cinematografic “Alexandru Sahia”, maestru de sunet şi regizor muzical la Radiodifuziunea Română, director al Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, dirijor, publicist. Creaţie componistică bogată – muzică simfonică şi vocal-simfonică, balet, musical, muzică de cameră şi corală – cultivând un stil robust, evocator şi adesea ludic. Realizări notabile în muzica de film: colaborator al remarcabilului cineast Ion Ionescu Gopo, a făcut parte din echipa de realizatori a filmului de animaţie “Omuleţul”, distins cu  Palme d'Or la Festivalul de film de la Cannes (1957). Numeroase premii de compoziţie (Festivalul mondial al Tineretului – Moscova, premii ale Uniunii compozitorilor, Premiul Academiei Române) şi distincţii (Ordinul Meritul Cultural).

 
 

CIBIȘESCU-DURAN IULIA

n. 1966, Deva

Absolventă a Liceului de Muzică din Cluj-Napoca, Iulia Cibişescu-Duran a urmat studii superioare paralele de compoziţie (cu Cornel Ţăranu) şi dirijat (cu Emil Simon şi Petre Sbârcea) la Academia de Muzică “Gh. Dima”, în prezent fiind lector universitar la această instituţie. A frecventat numeroase ateliere de compoziţie în ţară şi în străinătate (beneficiind de îndrumarea unor maeştri ca Aurel Stroe, Philippe Manoury, Paul-Heinz Dittrich) şi a participat la o seamă de concursuri, fiind distinsă cu premii între care cel mai important este Premiul Uniunii Compozitorilor – Filiala Cluj (2006). A cultivat şi preocupări dirijorale, apărând la pupitrul mai multor orchestre româneşti. A publicat două volume de poezie. Formează împreună cu soţul ei, violistul Eugen Duran, un duo ce promovează creaţia contemporană. Cel mai recent succes al său este includerea în programul manifestării World Music Days, Sydney, 2010.

 
 

DEDIU DAN

n.1967, Brăila

După studii de pian la Liceul de Muzică ”George Enescu” din Bucureşti, Dan Dediu a studiat compoziţia la Conservatorul bucureştean cu Ştefan Niculescu şi Dan Constantinescu. A urmat studii post-universitare la Hochschule für Musik und darstellende Kunst din Viena, în urma obţinerii burselor "Gottfried von Herder" şi "Alban Berg". Formaţia sa cuprinde şi studii în domeniul informaticii muzicală la IRCAM, Paris, cu Tristan Murail şi Philippe Manoury şi studii de filosofie la Universitatea din Viena. Actualmente este profesor al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti şi Rector al acestei prestigioase instituţii.

Compozitor deosebit de prolific şi versatil, Dan Dediu este probabil cel mai cântat compozitor român contemporan. Primele sale afirmări în plan naţional au fost premiile obţinute în 1986 şi 1988 la Concursul Naţional de Compoziţie "Gh. Dima" Cluj-Napoca. Şirul distincţiilor sale este impresionant, având la activ premii ale Uniunii Compozitorilor, Premiul Academiei Române, premii la concursurile internaţionale de la Ludwigshafen, Viena, Dresda, Londra, Berlin, Marele Premiu al Concursului internaţional de compoziţie ”G. Enescu” – Bucureşti şi multe altele. Autor de studii, cărţi, emisiuni de televiziune, interpret, fondator al ansamblului de muzică contemporană ”Profil”, Dan Dediu este solicitat frecvent pentru conferinţe şi master-class în ţară şi în străinătate.

 
 

ENESCU GEORGE

1881 Liveni - 1955 Paris

Talentul precoce al celui ce avea să devină compozitorul naţional al României este legendar. Înscris la vârsta de 7 ani la Conservatorul de pe lângă Gesellschaft der Musikfreunde din Viena, urmând apoi Conservatorul din Paris ca discipol al maeştrilor Gabriel Fauré şi Jules Massenet, a absolvit în anul 1899 şi a dobândit în foarte scurt timp un solid renume internaţional ca violonist, dirijor şi compozitor.

Numit muzician al Casei Regale a României, a păstrat de-a lungul vieţii o relaţie privilegiată cu aceasta. Activitatea sa muzicală, mereu împărţită între numeroasele sale preocupări de interpret (nu doar violonist solist, dar şi desăvârşit pianist şi muzician de cameră), de creator şi de pedagog, a fost prodigioasă: a străbătut întreaga Europă şi a cucerit admiraţia Americii, dar a fost prezent mereu şi în ţară, ridicând cu generozitate nivelul vieţii muzicale româneşti. A instituit, încă din 1912, Premiul de compoziţie George Enescu destinat tinerilor creatori români, iar în 1921 s-a aflat în fruntea iniţiatorilor Societăţii Compozitorilor Români. A fost primul muzician român membru al Academiei Române.

Creaţia sa cuprinde între altele trei simfonii, trei suite pentru orchestră, cele două îndrăgite Rapsodii pentru orchestră, o serie de remarcabile lucrări pentru vioară şi pian, cvartete, lieduri, opera Oedipe, Simfonia de cameră. Stilul său reprezintă, în etapele lui evolutive, un model al sintezei între elementele de limbaj postromantic, impresionist şi modal-cromatic, cu integrarea subtilă a ethosului naăţional.

 
 

IORGULESCU ADRIAN

n. 1951, București

A studiat compoziţia cu maestrul Tiberiu Olah la Conservatorul de Muzică din Bucureşti, urmând apoi un stagiu de specializare la Academia "Santa-Cecilia" din Roma (1982). Autor al unei opere componistice consistente (trei simfonii, concerte instrumentale, piese simfonice şi vocal-simfonice, opera Revuluţia după I.L. Caragiale, cvartete, lieduri, muzică de cameră şi corală, muzică de film), Adrian Iorgulescu este  şi un apreciat teoretician, cu lucrări de referinţă privind problematica timpului muzical. S-a afirmat şi ca literat, publicând un apreciat volum de poezie.

Distins cu o serie de premii între care Premiul Academiei Române, premii ale Uniunii Compozitorilor, Premiul UCIN, premiul de compoziţie de la Louisville – SUA şi onorat cu Ordinul Naţional "Serviciul Credincios", desfăşoară o activitate vastă şi multilaterală ca profesor de compoziţie şi forme muzicale la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Preşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi ca proeminent om politic (fost Ministru al Culturii şi Cultelor în perioada 2005-2008).

 
 

KURTÁG GYÖRGY

n. 1926, Lugoj

György Kurtág s-a format iniţial în oraşul natal şi la Timişoara, apoi, după emigrarea în Ungaria (1946), la renumita Academie de Muzică ”Ferenc Liszt” din Budapesta, absolvind succesiv secţiile de pian şi compoziţie. A avut privilegiul unor contacte de studii cu Darius Milhaud şi Olivier Messiaen la Paris. A lucrat ca pianist acompaniator la Filarmonica Naţională Ungară, apoi, din 1967, a devenit profesor de pian şi muzică de cameră la Academia de Muzică ”Ferenc Liszt”.

Recunoaşterea internaţională a valorii creaţiei sale a venit relativ târziu – odată cu succesul mondial al lucrării Messages of the Late Miss R.V. Troussova (1981). Din acest moment, compozitorul Kurtág s-a impus ca una dintre personalităţile muzicale cele mai apreciate ale contemporaneităţii. Şirul distincţiilor sale naţionale şi internaţionale este impresionant – Premiul de Stat Kossuth, Premiul Herder, Premiul Feltrinelli, Premiul de Stat Austriac petnru Compozitorii Europeni, Premiul Asociaţiei Europene a Festivalurilor, Premiul Hölderlin, Premiul Grawemeyer (SUA), Ordinul Marii Cruci al Republicii Ungare. Este membru al Bayerische Akademie der Schönen Künste München, al Akademie der Künste Berlin, al American Academy of Arts and Letters şi al Uniunii Compozitorilor din România. Academia de Muzică ”Gh. Dima” din Cluj şi Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa.

Stilul componistic inconfundabil al lui Kurtág se întemeiază pe continuarea într-o direcţie personală, originală a căilor deschise în muzica secolului XX de Béla Bartók şi Anton Webern. Perfecţiunea formală, exactitatea cristalină a exprimării, şlefuirea până în ultimul amănunt a sonorităţii – toate acestea sunt puse în slujba unei sensibilităţi artistice de cea mai profundă valoare umană.

 
 

LIGETI GYÖRGY

1923, Târnăveni - 2006, Viena

De la vârsta de şase ani Ligeti a locuit la Cluj, unde a urmat studii muzicale la Conservator. După război (când mare parte din familia sa a pierit în lagărele de concentrare naziste) a plecat la Budapesta unde a absolvit Academia de Muzică «Franz Liszt», avându-i ca profesori pe Pál Kadosa, Ferenc Farkas, Zoltán Kodály şi Sándor Veress.

În 1956 a emigrat la Viena şi a dobândit curând cetăţenia austriacă. În anii 60 s-a mutat în Germania, lucrând la Studiourile WDR din Köln alături de pionierii muzicii electronice Karlheinz Stockhausen şi Michael König; această experienţă a influenţat mai târziu muzica sa instrumentală. Între 1973 şi 1989 a predat compoziţia la Hochschule für Musik und Theater din Hamburg. Opera sa muzicală prelucrează într-un mod imaginativ şi în acelaşi timp riguros experienţele muzicale parcurse şi asimilate, de la limbajul post-bartókian şi studiul aplicat al foclorului (inclusiv cel românesc) al începuturilor, trecând prin practica sunetului electronic până la cuceririle ce marchează originalitatea gândirii sale – micropolifonia, texturile sonore, studiile de timbru şi ritm.

O bună parte din lucrările sale reprezintă pietre de hotar în evoluţia limbajului şi stilului muzical din cea de a doua jumătate a secolului XX: Atmosphères pentru orchestră mare, Volumina pentru orgă, Requiem pentru solişti, cor şi orchestră, Continuum pentru clavecin solo, Aventures şi Nouvelles Aventures pentru voci şi ansamblu instrumental, opera Le Grand Macabre, concertele instrumentale, cvartetele de coarde, studiile pentru pian.

A fost distins cu premii dintre cele mai prestigioase – Premiul Oraşului Berlin (1965), Premiul UNESCO (1969), Premiul de compoziţie Grawemayer (1986), Premiul Ernst von Siemens (1993), Premiul oraşului Kyoto (2001), Premiul Kossuth al Republicii Ungare (2003).

 
 

MARBE MYRIAM

1931, Bucureşti – 1997, Bucureşti

Compozitoarea Myriam Marbe s-a format sub îndrumarea maestrului Mihail Jora la Conservatorul bucureştean, devenind ulterior profesoară la aceeaşi instituţie, unde a condus o apreciată clasă de compoziţie. Creatoare de mare originalitate şi inspiraţie, a fost onorată cu numeroase premii internaţionale şi naţionale, între care Premiul “Bernier” al Académie des Beaux-Arts din Paris (1972), premiul Academiei Române (1977), premii ale Uniunii Compozitorilor.
 
Opusurile sale sunt adesea meditaţii sonore ale asupra unor teme profunde precum viaţa sau moartea. În planul limbajului, compozitoarea îmbină cu succes rigoarea constructivă a unui serialism modal cu explorarea resurselor aleatorismului, în forma libertăţii cvasi-improvizatorice de sorginte populară.
 
 

MÜLLENBACH ALEXANDER

n. 1949, Luxemburg

Format la Conservatorul din Luxemburg, s-a perfecţionat la Conservatorul Naţional Superieur de Muzică din Paris şi la Universitatea Mozarteum din Salzburg în specialităţile pian, muzică de cameră şi compoziţie. În 1981 a fondat clasa de compoziţie a Conservatorului luxemburghez, fiind actualmente profesor de compoziţie şi la Universitatea Mozarteum din Salzburg. Desfăşoară o intensă activitate interpretativă ca pianist solist, muzician de cameră, acompaniator de lied şi dirijor, susţinând numeroase concerte în Europa şi Canada.
 
Considerat unul dintre compozitorii importanţi ai generaţiei sale, cultivă un stil personal puternic individualizat, unde tonalitatea, atonalitatea, dodecafonia, tehnicile seriale şi post-seriale se îmbină într-un limbaj muzical ce reuneşte lirismul şi visarea cantilenei cu forţa expresivă, erupţia emoţională şi imaginea suprarealistă.
 
 

MUNTEANU VIOREL

n. 1944, Reuseni/Suceava

A studiat la Conservatorul “George Enescu” din Iaşi, absolvind succesiv secţia pedagogică şi compoziţia, la clasa profsorului Vasile Spătărelu. A urmat o specializare la Academia Santa Cecilia din Roma (1980) cu Roman Vlad. De atunci datează şi interesul său pentru creaţia lui Roman Vlad, pe care a promovat-o constant în România, atât printr-o teză de doctorat dedicată creaţiei acestuia, cât şi prin traducerea şi îngrijirea unor importante scrieri muzicologice ale compozitorului italian de origine română.
 
Viorel Munteanu a lucrat până în 1985 la Radio-Televiziunea din Iaşi, în paralel începând şi cariera sa didactică la Conservator. Actualmente este rector al Universităţii de Arte “George Enescu” din Iaşi. Este membru în Consiliul de conducere al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi al fundaţiei “Sigismund Toduţă” din Cluj-Napoca. Creaţia sa cuprinde lucrări simfonice şi vocal-simfonice, muzică de cameră vocală şi instrumentală, coruri.
 
A fost distins cu Premiul Academiei Române, premii ale Uniunii Compozitorilor, Premiul Opera Omnia al Fundaţiei Culturale a Bucovinei ordinul Meritul Cultural ş.a. Spirit de sinteză aplecat spre lirism şi valorile tradiţiei, Viorel Munteanu conferă o expresie convingătoare şi sensibilă specificului moldovenesc ca faţetă a spiritualităţii româneşti.

 
 

POP CIPRIAN

n. 1977, Bistrița

A studiat la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca unde i-a avut ca maeştri pe Cornel Ţăranu (compoziţie), Ede Terenyi (armonie) şi Dan Voiculescu (contrapunct). Este distins cu Premiul special al UCMR la Concursul Naţional „Alexandru Zirra” (2003), Premiul UCMR pentru lucrarea simfonică Patima pământului (2004) şi Premiul al III-lea la Concursul Internaţional Reinl Stiftung din Viena pentru Simfonia de cameră (2008).

Creaţia sa cuprinde un balet, lucrări simfonice şi camerale, piese pentru pian solo, muzică de teatru şi electronică. Lucrările sale au fost programate la Festivalul Cluj Modern, Festivalul Toamna Muzicală Clujeană, Zilele Culturii Nipone, ca şi la Ateneul Român, la Teatrul Naţional Cluj-Napoca, la Opera Naţională Cluj-Napoca şi la Conservatorul din Viena.

Este cadru didactic al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, unde a creat laboratorul disciplinei Tehnici de compoziţie asistată de calculator, susţinând în prezent cursul Tehnologia muzicii electronice.

 
 

REITER HERWIG

n. 1941, Waidhofen an der Thaya

Născut într-o familie de muzicieni, şi-a început cariera artistică în copilărie, în calitate de membru al renumitului cor de băieţi Wiener Sängerknaben, ansamblu la care a revenit în calitate de dirijor după absolvirea studiilor de pian şi pedagogie muzicală în cadrul Universităţii de Muzică din Viena. A activat ca profesor de muzică şi de cânt, corepetitor, dirijor şi redactor la ORF (Radiodifuziunea austriacă).

În anul 1985 devine profesor de dirijat coral la Universitatea de Muzică din Viena. Activitatea componistică, iniţial sporadică, devine o preocupare permanentă începând cu anul 1994. Creaţia sa cuprinde o serie de lucrări camerale şi simfonice, două opere, o melodramă, o misă, balade, lieduri (dintre care mai multe cicluri vocal- instrumentale) precum şi numeroase lucrări corale. O parte din creaţia sa corală a fost înregistrată la casa de discuri 3 ORF-CD.

Are la activ o bogată activitate interpretativă ca dirijor, fondând mai multe ansambluri deosebit de active – Wiener Vokalisten”, Junges Orchester Wien, ansamblul de muzică contemporană i.m.p.u.l.s.e. Cu acesta din urmă a participat la mai multe ediţii ale prestigiosului Festival Wien Modern şia înregistrat pe CD o serie de lucrări contemporane. Herwig Reiter a fost distins cu câteva importante premii de creaţie: Premiul Erwin-Ortner (2001), Premiul de Stat austriac (2003), Premiul Landului Niederösdterreich (2007).

 
 

ROTARU DIANA

n.1981, București

A studiat Compoziţia cu Ştefan Niculescu şi Dan Dediu la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Au urmat o specializare cu Frédéric Durieux la Conservatorul Naţional Superior de Muzică şi Dans din Paris. În cadrul mai multor cursuri de măiestrie a beneficiat de îndrumarea unor personalităţi componistice de prim rang precum Salvatore Sciarrino, Brian Ferneyhough, Michael Jarrell, Jonathan Harvey şi Marco Stroppa. Compozitoare inventivă şi prolifică, se exprimă cu egală uşurinţă în genurile tradiţionale ca şi în ambitusul sintezelor interartistice (multimedia, teatru instrumental, integrarea coregrafiei cu muzica ş.a.).

A fost distinsă cu numeroase premii de compoziţie dintre care Premiul Internaţional George Enescu (Bucureşti, 2003 şi 2005), Premiul Irino (Tokyo, 2004) şi Premiul Prometheus-Opera Omnia (Bucureşti, 2005), ISCM-IAMIC Young Composer Award la Festivalul World Music Days (Vilnius, 2008), Premiul «George Enescu» al Academiei Române (2011).

 
 

SELMECZI GYÖRGY

n. 1952, Cluj

După absolvirea Liceului de muzică din Cluj, György Selmeczi a studiat pianul şi compoziţia la Conservatorul din Bucureşti cu György Halmos şi respectiv Tiberiu Olah, apoi a lucrat la Budapesta cu Pál Kadosa şi la Paris cu Pierre Boulez. Muzician mulilateral, sclipitor în idei şi neobosit, el evoluează pe coordonatele unei mari diversităţi de activităţi, de la compoziţie la interpretare (ca dirijor sau ca pianist), de la regia de operă la managementul artistic. Autor inspirat şi versatil, a compus în toate genurile muzicale culte, dar şi în domeniul musical-ului sau muzicii de film, cu egal succes.

A fondat ansambluri muzicale – orchestra Camerata Transylvanica şi Opera de cameră din Budapesta – a condus teatre – Huszonötödik Színház şi Várszínház din Budapesta – a organizat festivaluri – Merlin şi Millenium – a condus Centrul Cultural Maghiar la Paris. Este dirijor invitat principal al Operei Maghiare din Cluj, director muzical la Szolnok Szigligeti Színház şi la Teatrul Naţional din Miskolc, este profesor la Universitatea de Teatru şi Film din Budapesta.

Pe parcursul carierei sale György Selmeczi a obţinut distincţii de seamă – Premiul „Artisjus” pentru cea mai bună interpretare de muzică contemporană, Premiul Criticii de Film din Budapesta pentru cea mai bună coloană sonoră (1983 şi 1986), Premiul Erkel (1999) şi Marele Premiu pentru orchestraţia, aranjamentul, interpretarea şi înregistrarea lucrărilor de maturitate lisztiene (2002).

 
 

ȚĂRANU CORNEL

n.1934, Cluj

Discipol al maeştrilor Marţian Negrea şi Sigismund Toduţă, cu care a studiat la Conservatorul clujean, Cornel Ţăranu este unul dintre cei mai marcanţi compozitori ai şcolii clujene şi ai României. Specializarea urmată la Paris cu Nadia Boulanger şi Olivier Messiaen ca şi participările la cursurile de la Darmstadt au însemnat importante impulsuri în evoluţia sa stilistică înspre experiment şi inovaţie, orientare căreia compozitorul i-a rămas fidel de-a lungul carierei sale artistice.  Doctor în muzicologie al Conservatorului clujean, Ţăranu i-a succedat lui Toduţă la reputata clasă de compoziţie a acestei instituţii.

Creaţia sa muzicală îmbrăţişează genuri foarte diverse, de la operă şi muzică simfonică la concerte instrumentale, muzică de cameră, lied, muzică de film sau jazz. Este fondatorul ansamblului Ars Nova (1968) şi al Festivalului Cluj Modern (1995). Printre numeroasele sale distincţii se numără Ordinul Meritul Cultural, premii ale Uniunii Compozitorilor din România, Premiul Academiei Române, Premiul Cultural Naţional, International Koussevitzky Award. Este vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor şi membru al Academiei Române. A fost distins cu înaltul titlu francez de Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres.

 
 

VANCEA ZENO

1900, Bocşa, Banat – 1990, Bucureşti

Compozitor, muzicolog, critic muzical, dirijor de cor, pianist şi profesor, Zeno Vancea a studiat la Lugoj cu Ion Vidu şi Iosif Willer, la Cluj cu Gheorghe Dima şi Augustin Bena, apoi cu Ernst Kanitz la Neues Wiener Konservatorium la Viena, unde a activat şi ca dirijor al corului Catedralei ordodoxe. A fost profesor la conservatoarele din Târgu-Mureş şi Timişoara, iar din 1949 s-a stabilit la Bucureşti ocupând o seamă de funcţii importante – director general al învăţământului artistic, profesor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“, secretar şi apoi vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, redactor şi redactor şef la Revista Muzica.

Influenţat încă din perioada vieneză de principiile promovate de şcoala lui Arnold Schoenberg, le preia selectiv în creaţia sa, fără a renunţa însă la trăsăturile profund asimilate ale tradiţiilor şcolii româneşti. Creaţia sa componistică cuprinde lucrări simfonice şi concertante, camerale, corale, muzică de balet şi de film, lucrări corale şi vocal-simfonice cu caracter religios exploatând filonul bizantin. A scris numeroase studii de muzicologie, precum şi două volume despre istoria muzicii româneşti în secolele 19-20.

A fost distins cu o serie de premii naţionale – Premiul de compoziţie “George Enescu”, Premiul de Stat, Premiul Uniunii Compozitorilor. În anul 1974 i s-a decernat prestigiosul Premiu "Herder".

 
 

VOSGANIAN - STĂNCULESCU MIHAELA

n.1961, Ploiești

Absolventă a secţiei de compoziţie a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti la clasa profesoarei Myriam Marbe, s-a făcut remarcată prin lucrările premiate la ediţiile 1984 şi 1985 ale Concursului «Gh. Dima» de la Cluj. A urmat specializări la Amsterdam, Londra şi Huddersfield. Desfăşoară o activitate componistică şi interpretativă bogată, cu orientare stilistică de avangardă şi cu un interes special în sondarea posibilităţilor combinatorii ale domeniilor artistice.

A fondat Grupul de Muzică şi Dans Contemporan INTER-ART cu care a realizat numeroase proiecte artistice şi turnee în străinătate. Este preşedinte al ARFA (Asociaţia Română a Femeilor în Artă) din anul 2001, iar în anul 2003 a fost director al Festivalului „Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi”. A scris lucrări simfonice, concerte instrumentale, muzică de cameră, muzică de balet şi de film, muzică corală, oratoriul Isus cu o mie de braţe. A fost distinsă cu Premiul Uniunii Compozitorilor, Premiul New Music Consortium Composition, SUA şi Premiul pentru compoziţie Santa Cecilia Alba Adriatica, Italia.

 
 

WAGNER WOLFRAM

n. 1962 Viena

A studiat compoziţia la Universität für Musik din Viena cu Erich Urbanner şi Francis Burt, la Guildhall School of Music and Drama din Londra cu Robert Saxton şi la Musikhochschule Frankfurt cu Hans Zender. Actualmente este profesor de compoziţie la Universitatea de Muzică din Viena şi colaborator al Conservatoarelor din Paris, Amsterdam şi Greensboro (SUA).

Creaţia sa include trei opere, un balet, trei oratorii, numeroase lucrări orchestrale, camerale, corale si vocale, şi a fost interpretată de către ansambluri sau solişti de prestigiu între care Neue Oper Wien, Rundfunk Symphonie-Orchester Wien, Residentie Orchestra din Haga, Haydn-Trio din Viena, Ernst Kovacic, Milan Turkovic ş.a. Este deţinător al prestigiosului premiu de compoziţie « Anton Bruckner » decernat de oraşul Linz, al premiului AKM Austria şi al Premiului de excelenţă al Landului Niederösterreich.

 
 

XENAKIS IANNIS

1922, Brăila - 2001, Paris

Iannis Xenakis a petrecut primii zece ani de viaţă în România, apoi a plecat cu familia în Grecia. Studiile începute la Institutul Politehnic din Atena au fost înterupte de evenimentele războiului. A luptat în rezistenţa greacă, a fost rănit grav în 1945 şi a fost condamnat la moarte ca terorist politic, reuşind să se refugieze în Franţa. A devenit colaborator al arhitectului Le Corbusier, realizând o serie de proiecte importante. Pasionat de muzică, a studiat în paralel compoziţia şi a finalizat o serie de lucrări. Încurajat de Olivier Messiaen şi-a descoperit vocaţia personală în conceptul despre meta-artă – pe care l-a tradus în practică într-un mod remarcabil – după care o expresie artistică poate fi realizată matematic în orice domeniu artistic specific. Exemplul grăitor al acestei capacităţi a lui Xenakis îl constituie corespondenţa ideatică profundă între structura lucrării muzicale Metastaseis (1954) şi cea a proiectului arhitectural al Pavilionului Expoziţiei Universale de la Bruxelles, realizat după aceleaşi principii generatoare în 1958.

Angajat pe acest drum creator, Xenakis a fost un pionier al  aplicării în compoziţie a unor procese preluate din matematici, statistică şi fizică: mecanica statistică a gazelor, teoria minimelor constrângeri, lanţurile markoviene, teoria jocurilor, mişcarea browniană şi altele. A utilizat computerul ca sprijin în structurarea complexelor sale proiecte. A fondat Centrul de Matematică şi Automatică Muzicală de la Paris, a predat în SUA la Universitatea Indiana din Bloomington şi în Franţa la Sorbona. Este membru onorific al Uniuni Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi DHC al Academiei de Muzică ”Gh. Dima” din Cluj.

Creaţia sa bogată acoperă în special genurile instrumentale, de la simfonic la lucrări camerale, ce au oferit acel mediu sonor de mare plasticitate, apt a prelua viziunea original a autorului.